Citadele

Ep. 2 – Mutații // Stela în locul care mereu se schimbă

E sâmbătă, ziua în care Stela își începe săptămâna de muncă. Merge la o închidere de cont de SelfFeed unde se adună prietenii celui care a decis să se pensioneze digital. Stela își face temele dinainte și se interesează cine sunt oamenii de la eveniment, ce îi interesează, despre ce discută de obicei. Când pleacă de acasă își pune veșmântul cameleonic imaginar și își scoate în față cea mai agilă și expansivă latură a ei. Cea care a făcut-o faimoasă.

La eveniment vor veni oamenii din pătura middle-high aspirațională. Merg la instalații experiențiale de artă, se tem să mănânce singuri, ascultă muzică de nișă pe aplicații la care îți permit să închizi ecranul când asculți, sunt preocupați de detoxifiere și în general de corpul lor. Easy job.

Strada Acțiunii, nr. 3. Deja-vu. Stela a mai fost aici înainte, dar nu în acest context. Ajunge la destinație și da. Locul e cunoscut. A mai fost chemată la evenimente aici, dar la unele de altă natură, iar acolo era un alt loc, era o altă afacere.

Ce se întâmplă cu aceste locuri care mereu se schimbă la față? Mereu când treci pe lângă el e altceva, acoperind complet rămășițele ex-spațiului. Pe locul său renaște o nouă afacere care satisface o nevoie diferită, care arată diferit, are altă identitate. Iar oamenii par să îl asimileze rapid. Sau nu? Sunt locuri fluide, liminale, prin care speranțele unor investitori vin și trec rapid ca printr-un coridor. De ce nu merge afacerea în acel loc? Pare că e blestemat să fie mereu un non-loc, iar singurul lucru entuziasmant despre el să fie că a dispărut ce era înainte. Nimeni nu mai pare surprins, ci pur și simplu ia ca atare schimbarea care mereu se schimbă, iar asta face acel loc să fie de un dinamism static. Schimbarea e în natura sa iar atunci nu mai e schimbare.

Stela e surprinsă cum un loc nu reușește niciodată să își prindă rădăcinile într-o simbolistică, să facă pe cineva să se atașeze de el, să nu fie în nicio poveste de copilărie. Nu are origini și nu are finalitate, e un loc-coridor, iar oamenii sunt doar în trecere. Și așa era și ea. Astăzi o să socializeze cu oameni care fără știința lor se află într-un spațiu pe moarte, iar săptămâna viitoare în acel loc va fi un eveniment cu alte subiecte, cu alți oameni la fel de efemeri și de dezrădăcinați. Poate că genul de locuri care sunt în continuă schimbare sunt doar o metaforă.

  • Bună ziua! Unde pot să îmi las geaca?

Recomandări din aceeași categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *