Per se

Bucureștiul DIY: Cum ne construim propriul oraș?

Migrând în București am avut mereu senzația că nu o să pot să îl cunosc în totalitate. Mereu auzi de locuri noi, cartiere de care habar nu aveai și care te fac să te simți în permanență un semi-străin. Venind dintr-un oraș mic, în care știam fiecare casă, fiecare cafenea și oamenii care ies acolo, sentimentul acesta mi-a creat o bună vreme angoase care priveau inadaptarea mea. După 4 ani, sentimentul nu a dispărut, dar ce s-a schimbat e că mi-am dat seama că sentimentul acesta e implicit în habitusul orașului.

 Zgomotul fundalului social al Bucureștiului e mereu ocupat de lamentările legate de acest oraș defect, plin de hibe, plin de inadecvări. În cartea lui Margot Rejmer, ”Bucureștii– Praf și sânge” am dat de o observație simpatică în acest sens ”Bucureștiul adună toate păcatele țării, ca restul să fie fericiți„. Gropi în asfalt, trafic, o agendă publică zgomotoasă, la fel ca orașul, și un tango continuu între un peisaj urbanistic interbelic, clădiri socialiste și construcții ce impută triumful noului.

Auzi des oameni care vor să plece, care sunt deja cu un picior în ”iluzia civilizației”, oameni care au încercat vestul cu degetul sau…oameni care nu o să plece niciodată. Venind de la aeroport cu un străin care vedea Bucureștiul pentru prima dată, mi s-a părut cel puțin fascinantă observația lui prin cât era de evidentă. ”Sunt mai mult Bucureștiuri aici.” Eclecticismul arhitectural al acestui oraș face parte din ADN-ul său, ba chiar aș fi tentată să spun că a ajuns să fie un soi de invizibilitate socială pe care abia o mai observi.

Atunci mi-am dat seama, fără să supradramatizez problemele orașului, că pentru a trăi în București ai nevoie să îți construiești o strategie, una bazată pe filtrare, să îți formezi o bulă, o călătorie repetitivă care marchează anumite locuri prin tot orașul. Unde locuiești, unde mănânci, unde te oprești să fumezi o țigară, unde lucrezi, ce mijloc de transport alegi, unde te îmbeți, unde mănânci după ce te îmbeți.

Probabil că această teorie e aplicabilă și altor orașe pentru că e un mecanism absolut normal pe care oamenii îl întreprind pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții, dar cred că filtrarea Bucureștiului e cu atât mai pregnantă cu cât zgomotul social de care vorbeam este un dat.

Filtrarea se face pe bază de clasă, pe bază de statut financiar, pe baza capitalului cultural, social și economic. Bucureștenii își exersează continuu acest ecosistem social și cultural al lor până când aleg să și-l definitiveze, iar din acel moment, au un București al lor.

Da, practic fiecare din noi are un București al lui. Următoarele exemple sunt cu caracter anecdotic.

Dacă lucrezi la Universitate și ai o meserie liberală, probabil mănânci la prânz la Buoni e Bravi și vorbești cu colegii despre ce a mai fost pe la Control sau Gaia, poate ai venit la birou cu Lime, ceea ce te face să te simți bine despre tine pentru că faci sport + ajuți planeta printr-o reducere a amprentei tale de carbon, poate îți iei haine de Zara, dar și de la SH pentru că sunt mai deosebite, îți plac lucrurile vintage, bei bere craft și cafea de origine (așadar mergi în locurile aferente) și stai într-un bloc interbelic cu tavan înalt, dar decorat drăguț sau poate într-un complex rezidențial.

Dacă ești corporatist poate mănânci la prânz la Stradale, ieși seara la Interbelic, vii cu mașina sau cu metroul, dar clar porți badge-ul la vedere, seara bagi un after-work drink la Salon Golescu, îți găsești hobby-uri incitante precum olăritul și stai în zonele limitrofe al Bucureștiului într-o casă sau într-un complex rezidențial, într-un bloc nou construit.

Probabil observați că exemplele vizează un anumit tip de public și nu întâmplător. Mecanismul de a vizita doar anumite locuri din oraș este comun tuturor claselor și oamenilor cu orice tip de venit sau educație. Însă posibilitatea de a-ți construi orașul realmente este mai degrabă proprie celor cu venituri peste medie.

Exemplele sunt menite doar să arate cum ne construim ”propriul oraș”, un oraș mental, prin marcarea anumitor puncte de interes pentru noi. Ce vreau să subliniez însă, e că nu e doar o exigență personală, ci e formă de izolare ca strategie, e o stare de a fi în orașul în care locuiești și care îți influențează profund părerea despre el, despre tine, deci și deciziile, mai exact deciziile ce vizează domeniul public.

Și aici e punctul cel mai important în care am vrut să duc discuția. Atunci când îți construiești propriul București în capul tău, cum te mai poți identifica cu întregul? Cum votezi? Un caz foarte interesant mi se pare cel al sectoarelor din București și modul în care ele sunt distribuite.

Având în vedere că vârful aproape oricărui sector ajunge cât de cât aproape de centru face ca ”vârfurile” să fie alocate celor care au și un București al lor. De exemplu, sectorul 1 înseamnă Romană, Victoriei și Pipera, dar înseamnă și Bucureștii Noi și Dămăroaia. Dacă locuiești la vârful sectorului 1 sau 2 și ieși doar în centru și lucrezi în Pipera sau tot în centru și nu ai tangențe cu restul sectorului tău, cum mai putem vorbi de o identitate de sector? Acest lucru ne duce la o întrebare și mai bună, respectiv cum putem vorbi de nevoi comune și, deci, alegeri comune, deci un primar de sector care să reprezinte pe toată lumea?

Desigur, nu cred este o variantă optimă să distribui sectoarele concentric pentru că acest lucru ar duce la decalaje imense și care nu ar face decât să izoleze anumite categorii sociale. Însă, în cazul de față, cred că acest București DIY al fiecăruia poate genera alienare sau dezinteres față de agenda publică a problemelor din sectorul de care aparține. Putem vorbi, așadar, de un fel de sector personal, sectorul propriilor alegeri, cele care ne îmbunătățesc calitatea vieții și care ne fac să rămânem în continuare aici. Desigur că este un oraș superb din anumite puncte de vedere, în special dacă îl filtrezi și îți hrănești creierul cu o narațiune urbană proprie.

Chiar mă interesează să aud care e Bucureștiul vostru DIY.

Credits for the illustration to: Paulynka Hricovini. From Behance.

Recomandări din aceeași categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai mult, în:Per se