Per se

Ce are ea și nu am eu – Cabo da Roca x Sulina

Uitându-mă zilele trecut la știri, am aflat despre planurile mărețe ale noului primar din Sulina, Dan Nicolcenco, ce își propune să se înscrie și el în programul fictiv de revigorare turistică a României și să fructifice cea mai inedită caracteristică a Sulinei: faptul că este cel mai estic punct din Uniunea Europeană.

Faptul că un primar este interesat și cercetează potențialul cultural și turistic al locului pe care îl guvernează nu este nimic de blamat, dar mie mi-a atras atenția o frază pe care acesta a împărtășit-o cu jurnalistul de la Pro TV și care îmi va folosi drept bază într-o discuție mai amplă:

Știre:

Cu jumătate de milion de euro, vrea să construiască un monument, după exemplul Capului Roca, din Portugalia.

Dan Nicolcenco, primar: „M-am interesat, m-am uitat şi eu de curiozitate ce se întâmplă în această localitate, nu are de arătat mare lucru, doar simplul fapt că este cel mai estic punct. În schimb, au ştiu să profite de acest lucru. ”

Reporter: E frumos un monument, dar credeţi că va atrage mai mulţi turişti?

Dan Nicolcenco: „Cel puţin străini, da.”

Dan Nicolcenco:Mă gândesc dacă Cabo del Roca atrage cu o piatră şi cu 2-3 înscrisuri şi cu o legitimaţie pe o fotografie, cred că da.” spune primarul Dan Nicolcenco.

Am încheiat citatul.

Intuiția lui mi se pare admirabilă. Cred că de multe ori ne-am lovit de replica ”De ce ei pot și noi nu putem? Cum facem să fim și noi ca ei?”. Fie că ați spus-o chiar voi, un prieten sau un om din autobuz. Și e adevărat, de ce nu ar funcționa un mimetism sistematic și bine pus la punct, preluând rețeta unui oraș sau unei țări care pare că se descurcă bine. Și, de fapt, preluând exact ipoteza domnului primar, oamenii vin la Cabo da Roca doar pentru că are acea piatră? Poate un moment să schimbe complet percepția turiștilor despre un oraș și să schimbe dinamicile lui culturale și economice? Da.

Efectul Bilbao

Cel mai elocvent exemplu în acest sens este efectul Bilbao sau efectul Guggenheim. După o perioadă industrială prolifică, Bilbao fiind un oraș care s-a ridicat pe industria de manufactură, comercializarea diverselor bunuri, dezindustrializarea a lăsat orașul într-o ruină simbolică, fără un scop, fără direcție și afundat într-o puternică criză economică după ce își închisese fabricile, iar portul pierduse din importanță.

În 1986, când Spania intră în Uniunea Europeană, Țara Bascilor dă drumul unui amplu proces de revigorare urbană ce vizează cel mai mare oraș al lor, Bilbao. În scurt timp este demarat procesul de construire a unui aeroport (Santiago Calatrava), sistemul de metrou și poduri de tranzit. Punctul culminant al acestei revigorări urbane a fost atins când Fundația Guggenheim a decis să își extindă lanțul de muzee de artă aici, în Bilbao. Notorietatea și identitatea culturală a acestei entități a adus o schimbare la față radicală pentru Bilbao, transformându-l într-unul din cele mai recunoscute epicentre culturale din Europa. În primii trei ani de la deschidere, muzeul a atras aproximativ 100 milioane $ din taxele turiștilor și orașul încă se bucură de recunoaștere și atenție din parte turiștilor din toată lumea la 20 de ani după.

E de menționat însă că, deși constituie un adevărat studiu de caz în urbanism, nu doar venirea aproape mesianică a Fundației Guggenheim în Bilbao a pus orașul pe picioare, întrucât acesta se afla deja într-un proces de reconstrucție. De asemenea, ideea de a construi un pol cultural în interiorul orașului pentru a genera potențial economic și turistic este o idee măreață, dar creează gentrificare, adică împinge (și chiar a făcut asta) clasele sociale mai sărace în afara orașului și aduce elitele sociale și culturale în oraș, unde pot contribui activ la efervescența creată în jurul muzeului. Nu prea plăcut însă.

6a1df0ad 5248 4409 8aeb 46556f14ba46 2060x1236 1

Când am auzit știrea despre primarul din Sulina m-am dus cu gândul și la manevra care are loc acum și în Abu Dhabi. Pare că se pregătește pentru vremea când nu va mai merge cu petrolul. A fost anunțat proiectul de construire a insulei El Saydaat unde turiștii se vor putea bucura de o replică a muzeului Guggenheim și, cel mai important, a Louvre-ului. Is that simple. Așa cum crede și primarul din Sulina. Există ceva în afară care deja e testat că aduce un plus economic și cultural, îl preiei așa cum e. Și acum îmi vin câteva ”maxime” în minte legat de acest lucru. Pablo Picasso a spus ”Good artists copy, great artists steal.”. O directoare de creație pe care o ascultam la un moment dat într-un podcast spunea că orice idee îți vine, probabil s-a făcut deja, dar asta nu înseamnă că nu o poți reinventa.

În concluzie, admir în continuare intenția primarului de a se inspira din afară și de a veni cu inițiative urbanistice curajoase, iar Sulina este o zonă frumoasă by default. În același timp mi se pare umoristică lejeritatea cu care el vede derularea acestui proiect. Oricum, mă gândeam apoi, câți primari se duc în afară și analizează sisteme, idei, proiecte și încearcă să vadă cum ar putea fi aplicate și în orașele pe care le administrează, câți citesc cărți despre urbanistică precum Radical Cities de Justin McGuirk, câți supun toate concluziile lor părerii unui specialist în urbanism?

Cam atât.

Recomandări din aceeași categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Mai mult, în:Per se