Per se

Cu toții m-ați întrebat cum am devenit singurul influencer din lume

Lumea e tot mai plină de influenceri de toate felurile, de rutine de seară schimbătoare precum fața maicii domnului, de aceleași rutine zilnice filmate, în care produsele nu sunt nici măcar deschise, de platitudini cu iz social spuse de x și y doar ca să pară că vorbesc despre subiectul de interes general, dar nu vor să își asume o părere concretă pentru a nu supăra vreo parte din publicul lor, deci slacktivism, de reclame neinspirate și de multe ori nedeclarate, de certuri între influenceri pe aceleași platitudini absolut irelevante. Și totuși relevante și incitante pentru mulți oameni. Ați observat că oamenii nu recunosc publicitatea? Că oamenii nu au înțeles nici până acum care e treaba cu influencingul?

1 jpg 1553109646
Care e treaba cu influencingul?

Cum să nu îți dorești asta? Tocmai pentru că pare jobul de vis, au apărut foarte mulți pretendenți. Și nu, nu mă refer la oamenii care poartă obiecte vestimentare cu logo-uri foarte mari. Ei sunt un alt canal de promovare concurent pe scala profitabilității cu influencingul, ei sunt OOH-uri mobile (out-of-home advertising), panouri publicitare. Ce poate visa mai mult de atât un brand decât ca oamenii să poarte logo-ul lor pe gratis făcându-le publicitate. Bine, acum dacă mă întrebați pe mine sunt și personaje care prin însăși natura lor nu fac un serviciu brandului că îl poartă, dar în fine.

Vorbesc despre oamenii care chiar își doresc să fie influenceri. Am observat un fenomen interesant. Oameni despre care e foarte simplu să îți dai seama că nu sunt niciun influencer postează poze cu ei în anumite locuri sau cu anumite produse în mână dând tag respectivului brand sau mulțumindu-i. Practic, se propun ca și cum ar fi sponsorizați de branduri să le promoveze pentru că ei știu că acesta e un apanaj al influencingului. Sau alta, comentezi unui influenceri într-o adresare amicală, ca și cum ați fi prieteni, sperând că restul oamenilor care se uită vor fi atât de cretini încât îți dau și ție follow doar ca să intre și mai mult în viața personală a vedetei digitale.

Eu am descoperit recent o aplicație care te face să fii influencer în 2 minute fără tot deranjul și fără toate mustrările de conștiință. Am ajuns să primesc mii de like-uri și commentarii și am chiar proprii mei hateri!!! Se numește BotNet.

Captură de ecran din 2020 09 27 la 3.36.16 a.m.

Ecosistemul unui influencer e rețeaua socială, iar a influencerului simulat se numește BotNet. Sau era invers? Ce face aplicația aceasta este că simulează o rețea socială reală în care tu, utilizatorul ești singurul influencer într-o mulțime de boți care reacționează cu postările tale, îți dau like, share-uri și comentarii atât de bine, cât și de rău. Ai și fani și hateri. Mi-a atras în mod special atenția toată mecanica ei de funcționare. E ceva de iz socio-psihologic și antropologic acolo.

The media represents world that is more real than reality that we can experience. People lose the ability to distinguish between reality and fantasy. They also begin to engage with the fantasy without realizing what it really is.

They seek happiness and fulfillment through the simulacra of reality, e.g. media and avoid the contact/interaction with the real world.

― Jean Baudrillard, Simulacra and Simulation

În primul rând, m-a frapat profund faptul că dezvoltatorii aplicației au luat în considerare o dimensiune foarte importantă a acestei instanțe/meserii new age: haterii. Ce influencer ești dacă nu ai hateri? Deși dacă ar fi să sumarizăm profilul psihologic al utilizatorului înrăit al acestei aplicației am putea spune că suferă clar de tulburare narcisică, histrionism, egocentrism, dulce, acrișor și ceva frustrări, am spune că aplicația trebuie să îl pună pe utilizator în prim-plan musai. Dar chiar și așa, experiența nu ar fi veridică și reală dacă nu ar fi presărată cu emoția și tumultul lăuntric al unei înjurături de la o persoană care are la poza de profil un apus. Suflet sensibil.

Suntem într-o generație în care perfecțiunea pare uneori așa ușor de atins încât am ajuns să glorificăm urâtul, greșitul, imperfectul. Niciodată vorbele ”toată lumea are defecte” sau ”fiecare e frumos în felul lui” sau ”nu trebuie să judecăm pe nimeni” nu au avut mai mult sens ca acum. Susținem că nu trebuie să judecăm, dar ne place să fim judecați într-un mod nedeclarativ. Este zvâcul erei. Suntem masochiști social.

Mi-am luat și eu aplicația asta ca să văd cum funcționează. Prima mea reacție este că e absolut nesatisfăcător. Primești like-uri mult prea repede, fără efort, cuvintele cheie din postarea ta sunt identificate rapid și sunt generate comentarii în legătură cu ele. Așa o fi. Dar doar stăteam și mă gândeam cât de trist ar fi fost ca această aplicație chiar să prindă. Ar fi fost armageddon-ul suprem al psihicului social.

Dar nu a prins, iar între timp a devenit chiar indisponibilă și mi se pare evident de ce, dar în același timp aș vrea să îmi spună cineva clar și concret de ce. Evident, îți lipsesc componente esențiale: touch-ul uman (e important să vezi cine e x care îți comentează), lipsa competiției (trăim în mentalul capitalist, deci cred că aici nu mai sunt necesare alte explicații suplimentare) și, cel mai important, lipsește truda, efortul, dorința reală de validare, expectativele tale ca om de a munci pentru ceva super tare și să fii răsplătit pentru asta. Acum chiar dacă e cert faptul că oamenii primesc mult mai mult content decât sunt ei capabili să ducă având în vedere că se estimează că un om are o capacitate de memorie de maximum 1024 terrabytes, or pe planetă la momentul acesta sunt aprox. 2,7 zettabytes. Pentru calcule aici.

Pare că influenciungul a devenit un subiect din ce în ce mai dezbătut și asta e minunat. Cum spuneam, nu îmi vine să cred că nici acum mulți oameni nu sunt conștienți că x-ulica de pe Instagram le recomandă o cremă pentru că e plătită să facă asta, ba mai mult o face și printr-o reclamă absolut neinspirată pentru că ea nu are nicio treabă cu produsul. Nu am o problemă cu faptul că oamenilor le sunt ghidate alegerile de consum sau chiar inventate. Lucrul acesta se întâmplă de hăhă și o să continue să se întâmple pentru că oamenilor le place să li se spună ce să consume. Era chiar un studiu recent în privința asta (pe care chiar nu îl mai găsesc), dar unde datele are relevat că oamenii nu sunt deranjați de reclamă, ba mai mult, li se pare o chestie foarte tare că ”pare că internetul le știe nevoile” (targeted ads). Ce vreau eu e ca oamenii să deprindă odată ceva educație și spirit de observație în materie de publicitate și să nu mai fie dirijați de ultimele orori de reclame făcute de o țoapă sau de un supra-extaziat

Cât despre cei care își doresc cu ardoare să devină influenceri, tot binele la voi. Lumea are nevoie de voi. Da. Nu vă faceți griji. Există o soluție și pentru cei care nu reușiți să atingeți cifrele dorite precum influencerul mesianic pe care îl adulați, brandurile s-au ocupat de asta. Au creat nișa de microinfluenceri și nanoinfluenceri. Nu vă speriați, orice ego, oricât e de mic și de tern e bun la ceva.

Disclaimer: sunt oameni care fac și content foarte mișto, creativ, divers, tratează asta ca pe un job, nu își vând viața personală, iar brandurile sunt integrate natural, iar asocierile respectă principii personale ale influencerului, iar pentru ei, big up și ridic în cinestea lor un pahar de vin obținut pe barter.

Așadar, like, share, subscribe sau dice tibi placere, cum aliis imperti, suscribe!

Recomandări din aceeași categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai mult, în:Per se