Per se

Opulența din Certeze. Lupta de statut.

Cum pandemia a impus restricții și incertitudine vis-a-vis de ieșirile din țară, vara asta am decis că ar fi un moment chiar bun să dăm o șansă bogățiilor mioritice și nu, când zic bogății nu mă refer la Mamaia, deși probabil am fi dat și acolo de niște personaje fascinante din punct de vedere social și antropologic, manifestatoare de statut așa cum o să vedeți în cele ce urmează.

Am ales o vacanță din zona de agroturism, mai exact Maramureș, mai exact Sighetu Marmației. Ca o paranteză, știți vorba cu ”la Sighetu Marmației se atârnă harta în cui”? Ei bine, am aflat de la localnici că primarul din oraș, chiar dacă nu o avea el mare inițiativă în infrastructură, are un grozav simț creativ și s-a gândit să amplaseze cu un cui (insert joke with ”cui” here) în oraș chiar în mijlocul orașului. Eh? Așa da edil.

Revenind. La ceva kilometri de Sighetu Marmației, după o pădure, după câteva sate pur maramureșene, descoperim satul Certeze. De cum intri în sat te lovește un aer pseudoburhez și un mimetism de valoare absolut amețitor privind casele din jur. Pe stânga și pe dreapta avem case de o opulență neașteptată, vorbim de vile de 2, 3, chiar 4 etaje, late, majoritar albe, deschise la culoare, iar printre ele câte o casă tradițională care nu a mai văzut probabil soare în curte de când certezenii au descoperit magia arhitecturală. Primul gând care îți vine e: de ce aici, de ce acum și, în principal, de ce?

Nu e greu să simți în aer spiritul de competiție de statut al satului, un sat care la prima vedere pare că dă ora exactă a PIB-ului. De departe cea mai impresionantă minune arhitectonică este o casă în stil baroque care imită vădit design-ul palatului Versailles, cu gravuri pe pereți, sculpturi, elemente aurite etc. La un Google distanță am aflat că această casă aparține omului de afaceri, Dan Vasile. Am vrut să aflăm mai multe și să vedem interiorul, așa că am sunat la poartă, dar nimic, doar un om în curte care tundea iarba, dar care nu ne-a băgat în seamă. Întrebăm un localnic. Care e treaba cu casele mari?

Deci…de unde până unde?

Am aflat că acum mulți ani, câteva familii din Certeze au decis să facă o schimbare în viața lor și în statutul lor financiar și au emigrat. Au plecat din România într-o țară cu o economie mai bine pusă la punct și cu o cerere mai mare de forță de muncă. Întorși în țară, au început să investească, desigur, capitalul obținut peste hotare.

Și-au construit case opulente, grandioase. Pentru a susține întregi generații de acum în colo, ai fi tentat să spui. Zvonul prosperității s-a răspândit rapid și ușor, ușor, și ceilalți certezeni au aspirat la reușita lor financiară și socială, așa că au plecat și ei. Întorși la rândul lor, au vrut să țină pasul cu dezvoltarea locală. Au ridicat și ei case cu același design, dar mai mari și mai opulente prin alte detalii. E admirabilă ideea de a păstra designul, deoarece la prima vedere ai fi da să spui că există o intenție stilistică precum în Amsterdam, menită să confere o identitate vizuală unitară locală.

Speculația mea este alta. Dacă ai alege să îți faci casa într-un alt tip de design ai cădea sub incidența subiectivismului celor din jur, ar fi încă o variabilă de comparație și, deci, ar exista riscul să fii considerat mai prejos decât vecinul tău doar pentru că simțul tău estetic și www.ideidecaseopulente.ro ți-au dictat altfel (apropo domeniul e liber, dacă se înghesuie cineva). Altfel, păstrezi neutralitatea de judecată în ceea ce privește design-ul, iar bătălia se poartă doar în termeni de mărime și grandoare. Până aici ne-am lămurit.

Hute Certeze

Tot de la cetățenii ceva mai modești și mai lipsiți de spirit antreprenorial postmodernist aflăm că, de fapt, oamenii care dețin acele case vin de câteva ori pe an doar, în rest stau în străinătate pentru a strânge bani să își întrețină casele de aici. Așadar, casele sunt mai mereu goale, dar întreținute de angajați precum cel care tundea iarba. Mai mult de atât, cele mai multe dintre ele nu sunt nici măcar mobilate în interior și nici nu au utilitățile trase, iar majoritatea nici când vin nu locuiesc în ele per se, ci într-o căsuță veche undeva în spate, departe de ochii lumii.

După toate discuțiile despre stima de sine, manifestarea statutului artificial în social media, cum ne afișăm un sine dezirabil prin opulența zugrăvită și mediată de inocența unui mediu ușor de manipulat, dar în care presiunile sociale sunt mari, Certeze a schimbat pentru mine paradigma acestei discuții. Am mai văzut femei care poartă genți fake de la branduri de lux, am auzit cu toții mitul ”și-a luat BMW și doarme în el pentru că nu mai are bani de chirie”, de ridicolul roabelor de șampanie din cluburile de pe litoral, dar, pentru mine, asta le ceva mai mult de atât. Are ceva fascinant. Este efortul, este acțiune premeditată, este obiectivul final care îmi atrage atenția. Social Media a creat monștri de statut, de acord, dar aspirația de iz occidental a omului de la țară, poate fi o descoperire mult mai puternică în această discuție.

Mi se pare fascinant că atât de mulți oameni au decis să construiască o casă de 2-3 etaje, complet nefuncțională, din banii agonisiți cu cine știe ce eforturi în altă țară, doar pentru a se întoarce de câteva ori pe an pentru a culege laurii invidiei tacite ale vecinilor. Valorile lor gravitează în jurul comunității din care fac parte, iar principala lor motivație este ”capra vecinului”.

Aș fi profund curioasă să aflu dacă ei realizează, măcar la un nivel lăuntric, dacă nu declarativ, în ce lupta absurdă se zbat. Dacă se gândesc vreodată seara cât este de inutilă și de consumatoare de timp și bani este această competiție. Îmi pot imagina că e o formă de adicție și cred că își găsesc scuze și argumente pentru a nu se învinovăți, de genul ”rămâne și la copii”, iar asta îi păstrează animați și motivați să continue.

Social Media e mic copil

Știți cum mereu vorbim despre modul în care oamenii își propun sinele, aspectul fizic, lucrurile pe care le dețin în social media și orice altceva și criticăm asta pe diverse criterii care ne validează nouă apartenența la o bulă sau alta? Vedem des știri despre roabele cu sticle scumpe de băutură din Mamaia și ne dăm coate virtuale gândind ”uite-i și pe mimeticii ăștia de statut” (sau variațiuni pe temă) sau o vedem pe Roxana care postează mândră poza cu mâna dichisită cu gablonțuri de proveniență îndoielnică ce stă convenabil chiar pe volanul de BMV și mai are și un buchet de trandafiri roșii lângă ea și ne zicem ”aoleu, uite-o și pe asta”. Da, și eu fac la fel, dar după experiența Certeze tind să cred că rețelele sociale cu toată fascinația cu care îi momește pe oameni să intre și să își fardeze în vreun fel existența nu a reușit încă să marcheze un nivel atât de înalt de falsificare de statut. Oamenii muncesc pentru a sta într-o casă goală și inutilă pentru a primi validarea vecinilor lor de pe o rază de un km.

Dacă aveți drum pe acolo nu ar fi o idee rea să treceți prin Certeze, să vă luați niște #designinspo #love de acolo sau pur și simplu să reflectați asupra luptelor de statut din social media și de acolo, digital și analogic.

Antropociudățenie

Recomandări din aceeași categorie

4 Comentarii

  1. Certeze e in judetul SM,

    1. De acord, să îmi fie cu iertare.

  2. Uite-te la http://www.prideandconcrete.com e un „documentar” despre adevaratii arhitecti ai romaniei :)).

    1. Notat 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai mult, în:Per se