Per se

Orașele ca accesorii – influenceri, oameni și locuri

Scriu rândurile acestea la ora 05:17. Mă pregătesc să schimb tura de avut grijă de pisică după operația de sterilizare cu George, care doarme de pe la 2. Toată noaptea am încercat să mai moțăi lângă ea, dar inevitabil mi-am distras atenția cu fel și fel de stimuli doar, doar să mai rezist puțin.

Am observat de mult timp un lucru pe Instagramul meu (platformă pe care o vizitez din ce în ce mai rar și de obicei doar din dorința meschină de a-mi posta eu ce am de postat, deschid 2-3 story-uri pe care nu le văd vag și ies.) Mai am acolo și niște influencerițe de modă/beauty/travel, tot tacâmul și nu mă plâng. Cu bună știință încerc să nu mă închid într-o bulă în care cu toții să ne batem pe umăr și să ne validăm reciproc, iar eu să oftez ușurată la fiecare postare de cât de mult sunt de acord cu ea. Dar nu sunt nici în totală opoziție cu activitatea lor.

Asta e muncă?

E ușor plictisitor și agasant discursul hater-ilor care urlă pe un ton elitist că influencerii nu știu ce e aia muncă, ei/ele doar se pozează, ”ce e așa greu?”. Este un job, este un job new-age care nu are doar o componentă lucrativă fizică, ci și una simbolică și identitară. Respectivul influencer își pune numele și reputația în slujba acestui job, iar dacă ceva nu merge bine și greșește nu poate pur și simplu să își schimbe locul de muncă așa cum facem noi, ci trebuie să o dreagă cumva.

”E un job al superficialității”

A cui? La prima mână putem afirma în mod peremptoriu că principala valoare simbolică a influencingului este superficialitatea pentru că principalul instrument cu care jonglează sunt fotografiile, că preocuparea lor principală este un ordin estetic, iar nu una intelectuală așa cum îi șade bine omului serios (vorbesc aici în special despre cei din zona modei/beauty care au și cele mai mari cifre și sunt și cei mai ”certați”), pentru că ne recomandă produse, iar noi am învățat cum e treaba asta cu influencingul și nu mai putem fi păcăliți așa ușor, suntem sceptici și începem să mirosim o colaborare plătită de la o poștă. Pentru că asta și este. Te-ai apucat vreodata să spargi televizorul pentru că îți recomandă ceva pentru care a fost plătit? Dar să rupi un billboard? Aruncă-ți telefonul pe geam pentru că nu e destul de onest. Nu este oare la fel de superficială și migrația urmăritorilor? Vedem, ne place, ne plictisim, plecăm. Avem așteptări unidirecționale de la influencerii noștri care trebuie să fie sinceri, transparenți, prompți, dar noi săturăm de aceeași față și voce, nu am ierta nicio greșeală și facem un traseism de entertainment de nu se văd.

Orașele ca accesorii

Acum revin la observația de bază. Paragrafele anterioare au avut rolul de a-mi clarifica puțin gândurile pe care le am față de toată această schimbare la față a influencingului venită pe urma unei așa zise treziri a publicului. Dar doar pe jumătate. E furie, e trădare, iar publicul se simte acum îndreptățit să taxeze orice mică abatere a influencerului. Ce se mai aude cu provocările de genul ”followerii îmi controlează azi viața”?

Dând scroll pe Instagram văd o mulțime de poze fashionable, din acest univers glamourous al influencingului în care doamne și domnișoare merg în diverse capitale europene sau orașe cu un heritage cultural cunoscut. Ele apar frumos îmbrăcate și prezentabile în fața unor monumente, unor picturi, spații cu o anumită încărcătură istorică în posturi care concurează cu impozanța acestora din urmă. Desigur, tuturor neplace să ne asociem cu ceva de o importanță deosebită și ne facem poză cu monumentele pentru a exista negru pe alb că am fost acolo, vrem să comprimăm cumva acea experiență. Însă aceste mici detalii, postura și atitudinea, poziționează subiectul în fața obiectului nu doar fizic, ci și simbolic.

Monumentele devin acum doar niște accesorii care complimentează și încarcă acea fotografie. Outfitul se asortează cromatic și stilistic cu ce se află în spate. Obiectul de cultură e acolo doar pentru a servi acest setup fashionist, supunându-se taciturn exigențelor fotografice ale subiectului. Mii de ani de istorie, cercetări, ode aduse acelui loc, totul pentru a deveni doar un fundal, un accesoriu care ajută la transmiterea unui mesaj adiacent. Nu e un discurs tragic în care vreau să fac apologia istoriei și monumentelor. Cred doar că e foarte interesant fenomenul, cel în care creativitatea jobului de influencer ajunge să instrumentalizeze orașele în folosul propriu și să le transforme în figurație pentru narativele comerciale, în props-uri.

Influencingul pare să aibă mai mult un rol estetic întrucât rareori văd la astfel de poze și ceva scris sau recomandat despre locul în care se află. Totul e doar un fundal și un tag de locație. Influencerii de beauty nu intră peste cei de travel pentru sunt joburi diferite? Atât de bine delimitată să fie industria?

ebc96687beea5e86c497fe6b12f8b32c
Am luat poze random de pe net care ilustrează observația mea.

Un lucru și mai ilar de atât este că văd cum uneori influencerul în cauză forțează o stereotipizare a locului îmbracându-se într-un mod clișeic pe care el îl consideră specific. ( Franța – beretă – baghetă). Este această instanță a aculturației despre care o lex non scripta ne spune că fotografia arată mai bine dacă pătrundem așa stereotipic în acea cultură. Ce transmite asta despre influencer? Că a făcut un efort? Că are un caracter adaptabil? Că are parte de o experiență completă și noi odată cu el?

Cred că cel mai bun mod de a vedea un oraș este să încerci să faci cât mai multe lucruri ca localnicii, să mănânci unde mănâncă ei, să stai unde stau ei, iar dacă e să te pui în pielea lor cred că e al naibii de enervant să vină cineva să îți ridiculizeze cultura pretinzând asimilare și migling.

paris balcony 1440x1920 1
best photography spots in paris eiffel tower france instagram influencer fallon travels
f64db35eea315bd0f123d56eebf75417 1

Ca o ultimă idee în această tragi-comedie din diada social media-cultură este că am observat consultând diverse site-uri de travel că o nouă atracție turistică este Top 10 locuri unde să îți faci poze. Asta numesc eu adaptare din seria orașele care devin accesorii pentru poze. Veni, vidi, foto.

Recomandări din aceeași categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai mult, în:Per se