Ai două minute să vorbim despre

Despre Erasmus+, Work from Home și ”Work from Everywhere” cu Stoyan Gechkov

În ultimul timp s-a tot discutat mult despre ideea de work from home în contextul pandemiei și despre posibilitățile ca acest lucru să devină un imperativ în societatea noastră. Lucrând într-o meserie liberală și predispusă la a trece la acest mod de lucru m-a făcut și pe mine să reflectez mai mult la acest subiect. Sigur, nu doar eu am făcut asta.

Patrick André de Hillerin a scris pentru Libertatea o serie foarte interesantă de editoriale despre munca de acasă, un fel de utopie care prezintă cum ar arăta diverse dimeniuni ale societății așa cum o știm noi azi dacă lucrul de acasă ar fi preluat în masă.

Modul în care ne raportăm la transport, imobiliare, colegi de muncă, ierarhie organizațională, propria casă și designul ei interior funcțional și modular, timp liber, alimentație etc. ar căpăta o turnură interesantă. Oamenii s-ar adapta.

Personal mă bucur că pandemia le-a dezvăluit angajatorilor și această latură și le-a dovedit (sper) că poate fi o soluție de luat în considerare pe viitor sau cel puțin le-a smuls măcar un ”hmm…ar putea să meargă”. Voi face aici analogie cu modul în care este gândită de publicitate abordarea consumatorilor în ceea ce privește deciziile lor de cumpărare ”mari” (cumpărarea unei case – preț mare, decizie grea – sau lăsatul de fumat – compromis social și emoțional) și consider că același parcurs îl va avea în mod natural și ideea de work from home la noi: 1. Awareness (care cred că de abia acum are loc în România pentru că până acum era un număr infim de corporații care lucrau în această manieră)  2. Consideration (oamenii conștientizează avantajele și dezavantajele și se pun în pielea ”consumatorului” – what’s in it for me. În acest caz, ei au fost deja consumatori, vor conștientiza diferențele și ”produsul” prin lipsă. Personal cred că asta o să survină când ne vom întoarce complet la birou) 3. Schimbarea atitudinii și, ultima, 4. Schimbarea comportamentului și acceptarea ”produsului”.

Ce e interesantă aici este diferența dintre cum se desfășoară în teorie această succesiune de etape când vine vorba de un produs uzual și care este realitatea din teren în ceea ce privește work from home-ul. În mod normal, avansarea în etape are loc treptat, prin multiple întâlniri cu produsul, prin materiale de promovare și de abia la final decizi să cumperi sau nu. Aici este o struțocămilă sau un pisicâine, cum e vorba zilelele astea. Oamenii au avut produsul, îl conștientizează prin lipsă și apoi le este luat fără a rămâne la latitudinea lor dacă vor să îl cumpere sau nu întrucât această mecanică de lucru nu se va implementa la nivel macro. Ce rezultă de aici? Niște foști consumatori frustrați.

Cum spuneam, sunt sceptică. Nu cred că lumea a înțeles (deocamdată) prea multe din această perioadă. Cred că a fost un exercițiu interesant care probabil nu ar fi avut loc atât devreme dacă nu ar fi fost pandemia. Cred că ne vom întoarce la birou, iar episodul va fi uitat. Și înțeleg de ce va fi uitat, creierul e construit să se apere și să expluseze orice problemă negativă pentru a nu se decepționa, așa cum probabil se va întâmpla în cazul angajatorilor care vor da din umeri și vor spune că nu au o soluție. Și probabil că nu au. În acest caz specific cred că avem parte de un paradox fascinant în care principalul avantaj este principalul dezavantaj. Mă refer la faptul că suntem atât de interconectați în orice fel.

Pe de-o parte, asta ar fi un avantaj în cazul în care cât mai multe joburi s-ar muta acasă pentru că ar fi simplu să lucrăm împreună. Avem digitalul și posibilitățile sale aproape infinite. Dacă ne-am schimba toți, ar fi simplu pentru toți (a se reține că atunci când spun ”toți” nu mă refer la realmente toți, ci la cei care prin prisma muncii ar avea posibilitatea de a lucra de acasă, acela e targetul).

Pe de altă parte, interconexiunea ne face să ne raportăm mereu unii la ceilalți, suntem într-un mare grup industrial (când mă refer la business-uri). Dacă doar câțiva fac această mișcare va fi greu pentru ei pentru că infrastructura și societatea in genere nu e pregătită pentru metamorfoza lor. Astfel, angajații nu vor avea parte de o experiență ”full”, ci de una ușor anevoioasă. Mă rog, aici intervine și o formă de fatalism al angajatorului (”așa e la noi, nu suntem noi încă pregătiți de asta, de ce să încep eu”).

Un alt obstacol observat în această perioadă: componenta socială. Oamenii vor să meargă la birou pentru a socializa, pentru a-și vedea colegii și prietenii, e un microcosmos social. Nu am nimic de contrazis aici. Cred că e o reacție normală în acest context. Pandemia nu a apucat decât să smucească puțin oamenii, nu să îi învețe lecții mari despre adaptare pe termen lung. A fost doar o modelare rapidă pe situație și apoi revenire la forma lor inițială. L-am întrebat pe Stoyan despre asta și cred că răspunsul lui este mai relevant decât al meu.

Legat de Erasmus, am avut norocul să particip în două proiecte până acum și urmează încă unul în această toamnă. Tot ce pot să spun e că îți schimbă total perspectiva, e un alt mod de a intra în contact cu oameni din afară, unul mult mai eficient decât călătoritul în sine unde te duci cumva setat pe locurile turistice. E un mod ca timp de câteva zile să îți arunci opiniile în fața unor oameni care provin din alte culturi, cu experiențe diferite de ale tale, să vezi locuri noi și să îți faci amintiri. Încerc să povestesc cât mai multor oameni despre asta pentru că e mult prea păcat să ratezi oportunitatea asta.

FYI, proiectele scurte au undeva între 4 zile și ajung până la 2 săptămâni, proiectele au un topic prestabilit în jurul căruia se vor face activități și discuții, există un program, dar de obicei e relaxat și foarte bine gândit, toate costurile sunt acoperite (în afară de banii tăi de cheltuială): transport (cu avionul, autobuze până la locație), cazare, mese inclus), nu trebuie să faci parte dintr-o facultate pentru a participa la un proiect Erasmus+ (este o secțiune diferită de exchange-ul semestrial de la facultate) și poți participa până la 30 de ani sau și peste dacă ești ales ca lider de grup.

Cei de la GEYC România fac o treabă foarte bună în privința proiectelor Erasmus. Îi puteți urmări aici și puteți fi la curent cu proiecte noi pe newsletter-ul lor.

Ca să vă dați seama de topicuri, primul în care am fost avea ca idee baza lingvistică latină comună a anumitor popoare: francez, român, italian și spaniol. Scopul era să vorbim în limba maternă în timpul activităților și să încercăm să ne înțelegem și să cooperăm folosind această bază de cuvinte comune, dar și limbajul nonverbal. Acesta a avut loc în Dinan, Franța.

WhatsApp Image 2020 09 10 at 14.10.30 1
WhatsApp Image 2020 09 10 at 14.10.30 2

Al doilea a avut loc în Vila Nova de Foz Coa, Portugalia, iar subiectul a fost ”Gender Inequality” și cum este privit conceptul prin ochii unor tineri din diverse culturi. Activitățile au fost centrate pe conversație, dezbatere, jocuri de percepție a anumitor subconcepte din această sferă.

52684524 2308737716014811 7142494874825129984 n 1

Pentru mine, lucrul de acasă oferă de fapt o oportunitate de a cunoaște mai mulți oameni.

Lumea la care mă refer eu este una în care infrastructura se va schimba ”genetic”, societatea va căpăta ea în sine în caracter modular, astfel încât lucratul de acasă sau de peste tot să fie o soluție sustenabilă și viabilă pentru toată lumea.

O idee care mi s-a părut interesantă în articolele lui Patrick André de Hillerin este legată de piața de imobiliare. În această lume a viitorului, angajatorii vor renunța la clădiri de birouri imense de sticlă, iar ele se vor transforma în noi spații de locuit. Oamenii își vor da seama că apartamentul sau garsoniera în care locuiesc nu sunt un ecosistem prielnic pentru a petrece tot timpul acasă, pentru a lucra, a dormi, a mânca, a te relaxa, așa că se vor muta în spații mai mari. Până în acel punct oamenii și-au privit casele ca pe un pivot între lucru și ieșit în oraș. Și asta a fost o problem stringentă și reclamată de oameni în perioada pandemiei. Notat.

 În acest interviu l-am contactat pe amicul meu, Stoyan Gechkov. Stoyan este din Bulgaria, ne-am cunoscut într-un proiect Erasmus+ din Portugalia în care subiectul era ”Gender Equality”. Deși eu eram novice în această activitate, Stoyan avea în palmares un număr impresionant de proiecte, într-un timp foarte scurt. Îmi spunea că el de abia mai trece prin orașul în care studiază. În acea vreme era student la o facultate de business. În timp ce mergea în proiecte Erasmus+, călătoarea, cunoștea oameni și culturi, el lucra la diverse proiecte personale, taskuri ale facultății sau joburi per se. Am vorbit cu el despre Erasmus, work from home, mobilitate, multiculturalitate și work from everywhere.

În câte proiecte Erasmus ai fost până acum? Spune-ne povestea ta.

Am făcut parte din 45 de proiecte Erasmus + până acum. Este o poveste interesantă care datează din 2015. Eram în tren cu prietenul meu Teodor care este din alt oraș și ne deplasam de la Plovdiv la Sofia, capitala Bulgariei pentru un eveniment anual de orientare în carieră. Tocmai discutam cu el oportunități pentru tineri, iar el mi-a propus să plec cu el în străinătate timp de o săptămână spunându-mi că organizatorii vor acoperi toate costurile mele. Părea prea bine ca să fie adevărat, dar el era prietenul meu, așa că am avut încredere în el. A fost vorba despre un proiect Erasmus + în Polonia. „Dar trebuie să aplici acum” – a spus el, deoarece selecția a avut loc pe principiul „primul venit, primul servit”. Trebuia să trimit un CV și o fotografie organizatorului prin e-mail. Din fericire, aduceam cu mine câteva CV-uri alb-negru care aveau fotografia mea pe ele. Dar ghiciți ce am făcut – am făcut o fotografie a CV-ului cu camera foto a telefonului meu vechi și apoi am făcut o fotografie a fotografiei care era pe CV-ul meu. Destul de amuzant, dar acesta a fost singurul lucru pe care l-am avut la îndemână pentru a participa la proiect. Apoi am trimis aceste „documente” pe e-mail-ul organizatorului și câteva ore mai târziu, am primit un răspuns pozitiv. Așa a început totul.

Țin minte că mi-a plăcut să îți ascult poveștile din alte proiecte Erasmus+. Ai putea să ne împărtășești câteva din cele mai frumoase amintiri, poate orașele care te-au impresionat cel mai mult, experiențele memorabile din proiectele Erasmus+?

Apoi am primit un SMS despre planurile și tarifele de telefonie mobilă din Republica Cehă. Evident, trecusem granița din Polonia în Republica Cehă fără să știm măcar.

Merg mereu la fiecare proiect ca și cum ar fi ultimul și dau tot ce pot pentru el. Acesta este motivul pentru care am întotdeauna experiențe frumoase și unice în toate aceste proiecte. La urma urmei, noi, oamenii din toată lumea, suntem cei care fac Erasmus + atât de bun. O poveste specială provine dintr-unul dintre proiectele mele din Polonia în primăvara anului 2018. Am fost într-un mic sat din munți și una dintre zile a fost dedicată unei drumeții montane. Așa că am mers la munte cu organizatorul. După ce am mers aproximativ 15 km, la un moment dat ne-am pierdut și nici chiar organizatorul care fusese acolo de multe ori nu știa unde suntem. Apoi am primit un SMS despre planurile și tarifele de telefonie mobilă din Republica Cehă. Evident, trecusem granița din Polonia în Republica Cehă fără să știm măcar. Acesta este unul dintre lucrurile unice despre UE și în special zona Schengen – poți merge oriunde.

Deja nu mai e un secret că a călători îți deschide ușile către multiculturalitate. Cum simți tu asta? Cum crezi că te-au schimbat toate experiențele atât emoțional, cât și intelectual?

Voi da doar un exemplu aici: înainte de a începe cu Erasmus +, nu cunoșteam pe nimeni din străinătate și nu fusesem niciodată în străinătate. Acum, 5 ani mai târziu, am fost în peste 20 de țări și cunosc peste 1000 de oameni din întreaga lume. Aș spune că datorită acestor experiențe acum sunt o persoană mai bună, mai tolerantă și mai conștientă de cultura și viața din diferitele părți ale lumii. Am fost un introvertit, dar acum acest lucru se schimbă. De asemenea, mi-am îmbunătățit limba engleză și acum sunt mai încrezător în a vorbi în public. Totuși, este bine să arăți ambele fețe ale monedei. Pentru a realiza toate acestea, mi-am asumat o mulțime de riscuri, multe nopți de somn, mi-am sacrificat multă viață socială în Bulgaria și am avut multe dificultăți cu universitatea, deoarece era obligatoriu să particip la toate cursurile și să merg la proiecte în timp ce eram un student cu normă întreagă nu a fost ușor. Dar până la urmă am absolvit cu onoruri și totul a meritat.

În ceea ce privește șocul cultural, aș spune că singurul șoc cultural este când mă întorc în Bulgaria. Au fost momente când petrec mai mult timp în străinătate decât acasă. Și eram aproape întotdeauna trist când trebuia să mă întorc în Bulgaria. Pur și simplu nu-mi place mentalitatea autodistructivă post-comunistă închisă a oamenilor, dar acesta este un alt subiect.

De ce ai recomanda tinerilor să participe în proiecte Erasmus+?

Mulți oameni cred că în Erasmus + doar călătorești, dar, de fapt, este mult mai mult. L-aș recomanda, în primul rând, datorită oamenilor pe care îi întâlnești acolo – oameni din diferite țări care sunt dispuși să colaboreze și au obiective similare cu ale tale. Fiecare persoană este unică și puteți învăța oricând ceva nou și util de la ei. Și, bineînțeles, îți faci prietenii de-o viață. Un alt lucru este povestea cu cei 1 milion de copii Erasmus +.

Cum te raportezi acum la orașul tău natal având în vedere că aia avut oportunitatea să călătorești atât de mult?

Orașul meu este ok, dar face parte din Bulgaria și nu putem schimba realitatea – Bulgaria este o țară post-comunistă, foarte coruptă, cea mai săracă din UE și în prezent au loc o mulțime de proteste aici. Practic, oriunde merg, se simte mai bine și acum, când știu că peste tot în UE lucrurile sunt mai bine organizate, mai moderne etc., nu pot fi atât de optimist cu privire la orașul și țara mea. Nu este teribil, dar atunci când este comparat cu celelalte țări ale programului Erasmus +, atunci este. Dar Erasmus m-a învățat să fiu pozitiv și să apreciez ceea ce avem și lucrurile bune din viață, lucru de care sunt recunoscător.

”Casă dulce casă” e mantra multor oameni. Dar pentru tine?

Nu chiar. Pentru mine, „acasă” nu se corelează cu o locație geografică, ci cu sentimentul care îți dă senzația de a fi acasă. Acasă pentru mine este locul în care mă simt acasă. În acești termeni, acasă pentru mine a fost Erasmus +, avionul și multe locuri din Europa.

Atunci când ne-am cunoscut îmi povesteai și te vedeam că lucrezi la diverse proiecte în timp ce erai în Erasmus. Cum funcționează lucratul de la distanță pentru tine? Care e opinia ta despre conceptul de work from home?

Până acum nu am avut o profesie cu normă întreagă și, în majoritatea proiectelor mele, am fost student la universitate. Dar aș spune că a fost similar cu un loc de muncă real. De multe ori, am avut întâlniri online cu echipa mea, am făcut și trimis multe teme în timp ce eram în avion, în aeroport, am ajutat ONG-urile cu marketingul și publicitatea lor, rapoarte etc.! Este cu siguranță mai productiv decât să rămâi tot timpul în același loc, devine plictisitor să fii în același loc și să faci aceleași lucruri prea mult timp. De aceea, cred că lucrul de acasă este mai bun atât pentru angajați – pentru că se simt mai bine și au mai multă flexibilitate și libertate, cât și pentru angajatori – pentru că angajații sunt mai motivați și obțin rezultate mai bune. Din nou, nu am lucrat în acest fel cu un contract cu normă întreagă, dar cred că ar fi la fel. Am văzut mulți oameni în sfera IT, Management, Marketing și alții care lucrează de acasă și cred că, în viitor, vei putea face majoritatea profesiilor de acasă.

Probabil ai observat și tu că perioada de pandemia a generat o discuție pe plan internațional în legătură cu lucratul de acasă? Cum crezi că se vor schimba lucrurile după această perioadă?

Cred că mai mulți oameni vor începe să lucreze de acasă și mai mulți angajatori vor permite acest lucru. Se va întâmpla, pentru că toată lumea vede impactul pozitiv și beneficiile muncii la distanță. Am văzut oameni care nu au folosit niciodată un computer până acum, dar lucrează acum online – este un pas important în tehnologie. Acesta este unul dintre lucrurile pentru care COVID-19 a fost bun.

Cum a fost pandemia pentru tine?

Pentru mine pandemia a venit ca un cadou. Universitatea mea era în Blagoevgrad, la 5 ore distanță de orașul meu natal Plovdiv, așa că închiriam un apartament în Blagoevgrad și călătoream în fiecare weekend pentru a-mi vedea prietena care este din Plovdiv. Când a venit pandemia, toate cursurile au intrat online, ceea ce înseamnă că nu mai trebuia să stau în Blagoevgrad și nici nu trebuia să călătoresc deloc între cele două orașe – mi-a economisit atât bani pentru închirierea apartamentului suplimentar, cât și riscul de a călători pe vechile drumuri periculoase. De asemenea, a existat o mai mare flexibilitate în timpul examenelor și cursurilor, ceea ce a însemnat mai puțin stres pentru mine și pentru ceilalți studenți.

Cum crezi că se poziționează work from home-ul în acest moment? Care sunt avantajele și dezavantajele?

Work from home-ul are o mulțime de beneficii și cred că majoritatea angajaților sunt pregătiți pentru asta. Cu toate acestea, mingea se află acum în piciorul angajatorilor. Multe companii doresc să își monitorizeze angajații mai îndeaproape, ceea ce nu este posibil să se întâmple pentru cei care lucrează de acasă. Și, în general, este nevoie de mai multă tehnologie și unele companii, în special cele mici, nu își pot permite sau pur și simplu nu o doresc. Și cred că vor fi din ce în ce mai mulți freelanceri, dar procesul va fi treptat.

Care sunt avantajele și dezavantajele muncii de acasă în opinia ta?

Mă cunoști, îmi place să călătoresc. Dar rareori este posibil să călătorești dacă lucrezi într-un birou în fiecare zi în timpul săptămânii. Deci, cel mai mare avantaj va fi flexibilitatea – să lucrezi de oriunde dorești. Un alt aspect este timpul petrecut pentru a merge la birou și apoi a te întoarce acasă, plus nervii pe care ți-i faci conducând dacă locuiești într-o țară balcanică.

Cel mai mare dezavantaj este lipsa contactului față în față cu colegii dvs. – dar haide! Veți obține mult mai mulți prieteni dacă călătoriți.

Unul dintre principalele motive pentru care oamenii susțin că nu doresc să lucreze de acasă este componenta socială, faptul că vor să fie în contact cu alți oameni. Ce părere ai tu despre acest lucru? Te simți vreodată alienat de oameni sau prieteni ținând cont și de cealaltă activitate a ta, Erasmus, care se încadrează la conceptul de ”work from everywhere”?

În scopuri legate de locul de muncă, cred că nu este nevoie să fii împreună cu colegii tăi. În prezent, toate problemele legate de locuri de muncă, birocrație, documentele etc. pot fi aranjate online. Dacă cineva vrea atât de mult să petreacă timp cu colegii săi și vrea să fie împreună cu ei, se poate întâlni întotdeauna înainte sau după muncă.

Pentru mine, lucrul de acasă oferă, de fapt, o oportunitate de a cunoaște mai mulți oameni. Acest lucru se datorează faptului că, atunci când lucrez online, am mai multă flexibilitate pentru a face treaba de oriunde doresc. Aceasta înseamnă că pot merge la un proiect Erasmus + și să lucrez de acolo. Și, deși am întâlnit peste 1000 de persoane în Erasmus +, nu cred că pot întâlni mai mult de 50 dacă lucrez într-un birou.

Ultima întrebare pentru tine în care te întreb despre viitor: care e planul tău de viitor și cum crezi că va progresa conceptul de work from home?

Planul meu pentru viitorul apropiat este să găsesc un loc de muncă cu normă întreagă în domeniul afacerilor, unde cunoștințele, experiența și responsabilitatea mea vor fi luate în considerare. Și vreau să mă îmbogățesc (haha). Asta înseamnă că voi participa la Erasmus + mai rar, dar voi călători în continuare mult. Sper că slujba mea va include atât lucrul de acasă, cât și întâlnirile față în față.

În ceea ce privește munca de pretutindeni – acesta este un concept care devine din ce în ce mai popular în ultimii ani. Îmi imaginez că, în câteva decenii, aproximativ jumătate din oameni vor lucra astfel în timp ce în secolul următor – aproape toată lumea. Asta este ceva bun, oamenii vor avea mai multă libertate și o satisfacție mai mare la locul de muncă – și, prin urmare, o viață mai fericită.

În acest articol avem două opinii ușor diferite, dar nu este frumusețea dezbaterii? Oricum ar fi, dacă aveți opinii despre ideea de work from home sau povești din Erasmus mi-ar plăcea să le aud în secțiunea de comentarii de mai jos. Varianta în engleză a articolului este aici.

Recomandări din aceeași categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *