Ai două minute să vorbim despre

Petrecerile NOSTALGIA și nostalgicii după vremuri pe care nu le-au trăit – Silviu Lăcătuș

Articolul va prezenta detalii despre conceptul petrecerilor NOSTALGIA printr-o discuție cu una din persoanele ce se află în spatele acestui concept, iar, dacă tot suntem la un subiect atât de ”hot”, m-am gândit să descos puțin și conceptul de ”vicarious nostalgia” sau nostalgie indirectă, respectiv fenomenul prin care oamenii tind să fie nostalgici după ceva ce nu au trăit, așa cum se întâmplă și în cazul conceptului de petreceri Nostalgia.

Nu zic, e amuzant, e sentimental, sunt melodii simpatice, dar realmente dacă ai 20 de ani și mergi la Nostalgia, când Anda Adam lansa melodia ”Ce ți-aș face de ai fi” în 2005, tu aveai 5 ani, deci mi-e greu să cred că erai în filmul acela. Sigur, probabil ai ascultat retroactiv, dar nu există concret o nostalgie pentru acea perioadă a timpului. Deci dacă vă întrebați de unde până unde a apărut super ideea petrecerilor Nostalgia și vreți să aflați și detalii științifice despre oamenii care spun că ”s-a stricat Vama” și ”era mai bine în comunism”, știți ce e de făcut.

Prefață la NOSTALGIA
118282933 3052539784864890 3148007559117381845 o
 Mama lu’ Cosmin, îl lăsați pe Cosmin afară?

Petrecerile NOSTALGIA RETRO/DISCO/FUTURE tot bucură oamenii din București și din afara lui de ceva timp. Au început de la o petrecere timidă în fața clubului Interbelic și au ajuns să împartă nostalgie la festivalurile de la noi, precum Untold și Neversea, la Romexpo, să facă doamna Andreea Esca știre despre ei, acum au un Popas nostalgic aka o terasă superbă prin zona Parcului Tei și se afl sub incidența retoricului ”Cum…tu nu ai fost niciodată la Nostalgia?”.

La petrecerile lor ne amintim de melodiile copilăriei și adolescenței, vremuri în care peisajul muzical ne pare o distopie față de cel actual, dar care are în continuare în loc rezervat în sufletele nostre îmbătrânite și vitregite de atâta trending din Youtube. La evenimente nu o să găsiți doar muzică, ci și jocuri și obiecte din perioada comunistă/nostagia anilor 2000 care completează și complimentează frumos toată atmosfera. Mie îmi place conceptul lor, iar după cum am văzut că se dau biletele, fac parte dintr-un grup social voluminos.

În spatele acestei idei, dar și în fața ei, pentru că sunt băieții care pun muzica și orchestrează totul, sunt Silviu Lăcătuș și Andrei Chirilă. Super băieți. În acest articol l-am întrebat lucruri pe Silviu. Despre concept, detalii organizatorice, atmosferă, de toate.

  • Zi tu Silviu, cum v-a venit ideea? Care a fost observația? Cine e nostalgicul?

Nostalgia a fost și va fi cu noi tot timpul. Ideea de a lua un sentiment și a-l face happening a venit echipei Interbelic Cocktail Bar, prin toamna lui 2017, când se discuta despre tematica petrecerii de revelion din acel an. După acest revelion, care a avut loc chiar în Interbelic, s-a decis să se organizeze un eveniment la nivelul următor. Și așa am avut parte de prima ediție de Nostalgia, pe 1 iunie 2018.

  • Cum au primit oamenii ideea de ”nostalgie” din cei ai observat tu? Ca nevoie emoțională și muzicală mă refer, cum ți se pare că s-a așezat conceptul și atmosfera asta la publicul vostru?

Cred ca ideea de “nostalgie” a fost primita ca o evadare din prezent. Conceptul s-a vrut a fi altceva. Experienta tintita era una de calatorie in timp, din toate punctele de vedere. De aici, am reusit sa punem pe picioare un muzeu retro & future, in care este si o discoteca.

  • Ce a fost cel mai greu de organizat, din punctul tău de vedere, la evenimentele Nostalgia?

Nostalgia, ca si concept creativ, este un tip de eveniment foarte placut de organizat. Te intreaba mereu „de data asta cu ce vii nou despre un subiect vechi?”, iar tu trebuie sa iti dai drumul la minte. Dar, pe langa aspectul creativ, am incercat mereu sa oferim omului o experienta cat mai relaxanta. Aici ma refer la timpii de asteptare pentru diverse locuri de interes din interiorul spatiului de eveniment: toalete, baruri, garderoba etc. Asta poate fi o parte mai grea, dar am tinut-o destul de bine sub control. Este o prioritate pentru noi.

  • Evenimentele Nostalgia îmi par că inspiră un sentiment puternic de comunitate și de uniune între oameni, nu e doar locul în care mergi și dansezi alienat. Care sunt lucrurile pe care le apreciezi cel mai mult la publicul vostru?

Suntem foarte norocosi cu nostalgicii nostri. Cumva, am reusit sa spargem o bariera intre generatii. La evenimentele Nostalgia, poti gasi pe cineva de 40 de ani, dar si pe cineva de 19. Si nu ii deranjeaza asta. Asta apreciez mult. Mai apreciez la ei ca stiu sa cante pana ti se zbarleste pielea pe tine.

  • Acum să te întreb și despre elefantul din cameră. Cum a fost pentru voi perioada de pandemie?

Pandemia, pentru noi, este, in continuare, o perioada in care ne stoarcem creierele de creativitate pentru ce am putea face, dar limitele sunt prea multe. E bine ca ne-am odihnit. Am avut un 2019 obositor de frumos.

  • Care consideri că e cea mai mare diferență, în afară de numărul de oameni și volum, dintre prima petrecere Nostalgia și, să zicem, cea de la Romexpo, care pare să fi fost un cumul serios de forțe?

Cum zicea un coleg din ai mei, diferenta a fost ca am schimbat sistemul de operare. Am trecut de la Windows 98 la Windows 10. Primul eveniment Nostalgia a fost facut ca o joaca, iar ce iese din joaca se pare ca este bun. In momentul de fata, suntem bine organizati pe departamente, suntem foarte atenti la orice detaliu si, cel mai important, vrem sa ne autodepasim de fiecare data. 

  • Am văzut că ați făcut Popasul Nostalgia. Care e planul cu acel spațiu (destul de mare, if you ask me)?

Gradina Popas Nostalgia a fost deschisa ca idee de adaptare pentru noile vremuri. Ne-a ajutat sa ne sustinem financiar, intr-o perioada in care evenimentele sunt interzise, dar si sa ramanem aproape de publicul nostru.

  • Și hai acum fă puțin pe omul mare și spune cum vezi tu piața de organizare de evenimente și ce sfaturi ai da tu unei persoane care activează în direcția asta?

Daca e ceva ce imi place in Bucuresti, este ca avem de unde alege in materie de evenimente. Multe, bune si diverse. Nu stiu ce sfat sa dau. As zice ca e important sa te gandesti cum sa faci oamenii sa zambeasca, daca vrei sa zambesti si tu. La final.

Trecem acum la a două parte articolului în care vorbim despre ceea ce specialiștii numesc ”vicarious nostalgia”. Mi s-a părut interesant.

289f1e156d70a98126dd960912a79315
Vicarious nostalgia
Da, sunt mai multe tipuri de nostalgie

Cercetătorii preocupați de fenomenul nostalgiei disting între nostalgie personală și nostalgie istorică. Distincția provine din uzul lor diferențiat. Prima este de regulă studiată de către aria socio-psihologică, de vreme ce pe a doua o regăsim mai des în domeniul marketingului.

Tehnicile de propagandă s-au fundamentat pe acest fenomen apelând la memoria unui trecut incert, evocând materiale episodice, bucăți de trecut perfecte pentru a-i face pe oameni să ”completeze de la sine” acea amintire și să imagineze un trecut idealizat, scenarii care probabil nu s-au întâmplat așa. Aceste strategii propagandistice ajută la convingerea oamenilor că situația lor actuală este mai rea decât este de fapt, astfel încât conținutul simulat provoacă emoții pozitive. Această tehnică este una eficientă când vorbim despre scena politică și campaniile electorale.

Și pe scena publicității de la noi regăsim o multitudine de exemple de branduri care aleg să evoce această formă de trecut idealizat pentru a-i introduce publicul într-o ”transă romantică a consumului”: ”Consum pentru că în trecut era cool”,”Consum pentru că sunt vintage”,”pe vremuri produsele erau mai de calitate”. Pepsi și Ursus sunt doar două exemple dintre mari jucători din piața românească care au apelat în ultimul an la această strategie. Amuzant este că, de cele mai multe ori, ”retro-ul” pe care ei îl evocă nu este unul accesibil în mod direct publicului lor țintă. Ideea de creație ar fi că ”le oferă tinerilor o bucată din experiența pe care ei nu au trăit-o”, dar realitatea din teren face ca fenomenul ce prevalează aici este nostalgia indirectă, nostalgia după vremuri pe care o persoană nu le-a trăit și totuși se simte profund atașată de ea.

Preferințe de nostalgie. Pe roz aveți?

Nostalgia și, mai interesant, nostalgia indirectă, nu e ceva așa să vorbim să ne aflăm în treabă. Are perioade în care apare, dezvoltăm nostalgii preferențiale și nostalgii care se fixează în psihicul nostru. Holbrook vorbește despre perioadele critice în dezvoltarea preferințelor în materie de nostalgie după o vreme pe care nu a trăit-o, acesta ajungând la concluzia că acest fenomen se petrece în jurul de 15 ani. În acel moment apetențele tale pentru diverse perioade încep să se fixeze dacă ești pus în contact cu ele, dacă ești pus într-un proces de socializare cu ele perioade prin diverse medii precum fotografii, filme, jocuri, muzică etc.

Acest proces duce la romantizarea unei anumite ere sau perioade considerată a fi un ideal de frumusețe empirică în comparație cu prezentul ceva mai dezamăgitor.

Probabil ați auzit sau v-a fost adresată chiar vouă, întrebarea ”Tu în ce ani ai fi vrut să te naști?”.

Și eu băteam câmpii că aș fi vrut să mă nasc în anii 60, în America. Evident, pentru modă și pentru eleganța pe care eu o observam la oamenii din acele vremuri, impersonați în filme și fotografii. Și cumva încă sunt pe modă, dar acum îmi dau seama cât de stupid este să fii nostalgic după o perioadă care se afla în trepidațiile războaielor civile, tumultuoasă pentru femei, care în continuare nu avea un statut extraordinar față de bărbați, iar conflictele dintre albi și persoanele de culoare. O alegere deosebită.

Nu mai e Vama ce era.”

Deziluzia prezentului și pierderea romantismului.

O caracteristică însemnată a conceptului de nostalgie este tendința de a discredita prezentul în favoarea unui trecut idealizat, un ”golden age” (Turner, 1987; Chase and Shaw, 1989) ireversibil și de mult apus. De obicei acest lucru survine în baza unei nemulțumiri față de prezentul trait. Persoana în cauză devine deziluzionată și confuză de opțiunile actuale și își găsește refularea într-o nostalgie continuă care îl urmărește la fiecare experiență evocatoare și similară. Cel mai bun exemplu aici sunt persoanele care spun că ”Vama nu mai e ce a fost”. Nu că nu au dreptate, dar asta e ce se întâmplă fenomenologic în atitudinea lor.

Deși considerăm că nostalgia este o experiență individual, cercetătorii din domeniu consider ca aceasta poate fi foarte bine o experiență de grup, o proiectare social. Barak (1987) susține că vârsta cognitivă este puternic influențată de grupele de vârstă, care are și impact asupra sensului identității indivizilor fiind exprimat și reflectat în contextul social. (Kellner, 1992). Thompson și Haytko (1997) propun că semnificațiile #fashion pot fi folosite pentru a încuraja un sentiment de ieșire în evidență sau pot fi folosite pentru a crea un sentiment de apartenență cu ceilalți și pentru a promova un sentiment de apartenență.

Memoria nostalgică
collage art happy girls on the moon

Am citit un articol care propunea o analogie foarte simpatică a dintre amintiri și jocul ”telefonul fără fir”. Această analogie legată de nostalgie este cu atât mai potrivită cu cât însuși termenul de comparație este un joc cu iz nostalgic pe care cu toții ni-l amintim din zorii copilăriei. Era acel gen de joc de autocar când mergi în excursie.

Oricum, analogia are la bază mecanica de funcționare a memoriei. Să presupunem că atunci când aveam 10 ani am bătut o fetiță în curtea școlii și amândouă am fost certate de profesori. Teoria spune că doar prima dată când îmi voi aminti acest episod va fi o amintire ”pură” și concret legată de evenimentul real. Apoi, de fiecare dată când mă voi gândi la asta, îmi voi aminti de fapt ultima dată când mi-am amintit. Îți amintești ultima amintire, nu evenimentul real. Firesc, în acest caz, este că creierul nostru mai pierde din detalii de-a lungul timpului.

Cu toate acestea, una din ”pretențiile” creierului nostru este să dea mereu un sens lucrurilor care intră în aria sa de interpretare. Acest lucru se petrece de exemplu și atunci când ne uităm la nori și încercăm instinctiv să găsim forme. Se numește pareidolie și nu e doar un joc drăguț, e o modalitate prin creierul nostru caută să interpreteze orice lucru din jurul său pentru a identifica eventuale pericole și, evident, pentru a supraviețui.

La fel se întâmplă și cu amintirile. Pierdem bucăți din ele, dar și completăm pentru o memorie all inclusive. De aceea e posibil să vă întâlniți la reuniuni de clasă cu colegi și să aveți versiuni diferite ale unei povești din vremea aceea. Oricât de natural ar fi, acest proces nu face decât să denatureze evenimentul real presărându-l, nu cu orice, ci cu detalii favorabile nouă și psihicului nostru. Acest detaliu este foarte important în următoarea secțiune unde vorbim despre nostalgicii unor vremuri fundamental considerate și agreate ca fiind negative.

Despre tipuri de nostalgii exotice
IB6
”În comunism era mai bine”

Mie îmi place foarte mult să mă uit la comentariile oamenilor de la diverse postări pe care le intuiesc că au potențial. Dacă un comentariu este mai exotic, mă uit și la poza emițătorului pentru a-l încadra într-un target mental. De multe ori am găsit comentarii precum ”eh ați vrut libertate, nu vă era bine pe vremea lui Ceaușescu când aveam de toate” sau un simplu și sugestiv ”în comunism era mai bine…” spus cu o urmă de regret în colțul gurii, gură care pe vremea aia vedea portocale, lapte, pâine și multe altele cu rația.

Argumentul suprem este de multe ori cel legat de locurile de muncă. ”Uite acum câți șomeri sunt, pe vremea lui He Who Must Not Be Named nu era așa, toată lumea avea de muncă.” Pauză aici. Din carteaBullshit Jobs” de David Graeber aflăm că acest obiectiv al comunismului de a crea un loc de muncă pentru absolut orice persoană a fost îndeplinit în mod artificial. Nu era nevoie de atât de mulți oameni, de aceea, cel mai simplu lucru de făcut este să mărești numărul de oameni per activitate, ceea ce e evident că îngreunează productivitatea și eficiența, dar servește unui scop mult mai măreț: iluzia bunăstării.

Thierry Wolton ne spune în lucrarea Negaționismul de stânga” că nostalgia socialismului pierdut, apărută în țările din spatele fostei Cortine de Fier, a lăsat să se înțeleagă că comunismul avea și părți bune. Generațiile care, în Est, au trăit într-o societate înregimentată rămân marcate de o mentalitate de asistați, fiindcă nu au cunoscut alte alegeri în afară de cele impuse de partidul-stat. Glorificarea comunismului și nostalgia după acesta sunt, pentru aceste generații, mecanisme de autoapărare.

Acest lucru survine și odată cu fenomenul mai sus discutat, și anume faptul că ne amintim ultima amintire și completăm cu detalii. Ce se întâmplă este că mecanismul de autoapărare al creierului constă în tendința acestuia de a extrăda părțile negative din memoria sa și a le păstra pe cele pozitive. Acest lucru duce la echilibru psihic, deci la un ritm funcțional și capabil să supraviețuiască. Veți vedea sau ați văzut că amintirile unor oameni despre comunism nu includ mai niciodată părțile negative ale experienței politice, ci doar indulgențele și argumentele. Uneori e o încăpățânare, dar alte ori poate fi pentru că realmente nu mai conștientizează atât de bine acea perioadă. Creierul lor a păstrat și a completat doar cu bucăți de puzzle concordante. Incapacitatea lor de a face față unei lumi capitaliste în care nu au crescut și care îi face să se simtă pe alocuri alienați le activează acest mecanism de autoapărare. Și așa apare faimoasa nostalgie după vremuri mai puțin dătătoare de sentimente înălțătoare.

L-am întrebat și pe Silviu despre asta.
107555050 10217067698633690 1043009838353242397 o
  • Îți vorbeam de conceptul de nostalgie indirectă care se regăsește și la publicul tău mai tânăr. Tu ”lucrezi” cu nostalgia. Ce părere ai despre faptul că oamenii devin nostalgici după ceva ce nu au trăit?

E clar ca vorbim de cei nascuti dupa anii 2000. Exisa mai multe variante, iar eu am sa vorbesc despre doua. Prima varianta ar fi ca acesti tineri au fost crescuti in acest spirit si cu muzica veche de catre parintii lor. La un mic sondaj facut la unul din evenimentele noastre, am ajuns la concluzia asta. Le place ce e vechi, nu le place ce e nou. A doua varianta ar fi ca trendurile se raspandesc repede in ziua de azi, mai ales pe retelele sociale. Acest curent retro este pe val la noi, de ceva vreme, iar poate asta explica interesul publicului mentionat pentru nostalgia vremurilor netraite.

  • Dacă ar fi să plasezi acest concept de vicarious nostalgia în tabăra de pozitiv sau negativ, unde l-ai pune și de ce? Practic, cum crezi că influențează viețile oamenilor, în rău, în bine?

N-are ce sa fie rau, are ce sa fie bine.

  • Spuneam că eu obișnuiam să fiu ”nostalgică” după anii 60. Tu ai ceva de genul acesta?

Eu sunt nostalgic dupa Nostalgia.

  • Din perspectiva acestui concept acum melodiile din anii 2000 sunt fun pentru că nostalgicii lor sunt încă petrecăreți. Ce o să se întâmple în viitor? Cum vezi Nostalgia ca eveniment peste 10 ani când probabil nostalgia actuală se va perisa sau își va muta atenția către o altă bucată de timp (gen melodiile anilor 2015-2020) și melodiile sale aferente sau către un alt public?

Perioada aleasa de noi, 1990 – 2007 (pana cand a aparut iPhone-ul), a avut amprenta eliberarii de sub comunism. Ne e dor de simplitatea de atunci, de libertatea unui telefon fara internet. O viitoare Nostalgie cu siguranta va exista, asa suntem proiectati ca oameni, insa nu pot sa imi dau seama daca va fi la fel de puternica ca Nostalgia pentru perioada pe care noi o vizam acum.

În concluzie, mi-am dat seama că Silviu are dreptate. Motivul pentru care oamenii se raliază cu un trecut idealizat este pentru că încearcă să evadeze de prezentul lor. Dar de ce tocmai acum, când pare că trăim cele mai incitante vremuri și avem atât de multe alegeri. Poate fi fascinația oamenilor pentru intangibil, pentru o perioadă la care știu că nu mai pot ajunge fizic, dar o pot face psihic și spiritual prin diverse felii de nostalgie, așa cum sunt și petrecerile NOSTALGIA.

Recomandări din aceeași categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *