Trendingology

Radiografia copulării estivale în trapul românesc – JADOR & LINO GOLDEN, Dive Maldive

În această rubrică voi face în fiecare săptămână o analiză a versurilor melodiei ce ocupă locul 1 în secțiunea ”Trending” din Youtube. Deconstrucția va include noțiuni din arii științifice umaniste (sociologie, filosofie, antropologie etc.) Dacă cineva are sugestii, shoot. Mă voi axa strict pe versuri și conceptele pe care le pot găsi acolo, fără a judeca elemente precum linia melodică, percepție socială asupra genului, artiști etc. Această rubrică are atât o funcție informativă, relevând concepte de natură științifică, precum și insight-uri legate de cultura muzicală a versurilor din România și specificul topicurilor abordate, cât și una comică prin prisma ”oximoronului” ce se formează datorită contrastului dintre versurile simpliste din aria de entertainment și sobrietatea informațiilor.

Motivul din spatele acestei rubrici este reprezentat de curiozitatea vis-a-vis de mesajele care sunt transmise către un public larg și care devin parte din cultura celor ce le ascultă. Un alt motiv este challenge-ul personal de a cerceta diverse rute conceptuale și de a le scrie aici.

Este sfârșitul lunii august, iar în trending-ul Youtube de săptămâna aceasta se află JADOR și LINO GOLDEN cu melodia Dive Maldive care a fost ascultată de 3.4 milioane de ori. Nu știu dacă să pun popularitatea melodiei pe seama emergenței trapului în România sau pe faptul că dl. JADOR și dl. LINO GOLDEN tatonează un subiect care este destul de sensibil în perioada aceasta, respectiv turismul peste hotare, mai ales în stațiuni exotice. Oricum ar fi, versurile pe care urmează să le analizez au fost răspândite fonetic în univers de 3.4 milioane de ori fiecare, iar dacă voi îmi spuneți că asta nu e important…

Plaja e plină de dive ca în Maldive

Ah toată pielea bronzată

Cadrul de desfășurare al întâmplării ne este clar. Suntem în Maldive, 2020 anno domini. Personajele principale sunt cu siguranță cei doi artiști înconjurați de o un număr neprecizat de ”dive” care în traducere liberă desemnează o titulatură a artistelor, cântărețelor și actrițelor de succes. Foarte frumos. Următoarea afirmație e cu atât mai interesantă. Atmosfera care ne lasă să intuim un potențial act de copulare își dezvăluie în prim criteriu de selecție: culoarea pielii. Nu e tipul de discuție în care luăm în calcul dimensiunea rasială, ci pur și simplu tonul pielii. Ei bine, într-un studiu condus de Fink, B., Grammer, K., & Thornhill, R. care vizează legătura dintre atractivitatea facială și culoarea și textura pielii drept criteriu de selecție la Homo Sapiens reiese că o culoare mai închisă a tenului este un indice de sănătate și fertilitate mai mare decât cea deschisă. Știați că stră-strămoșii noștri ceva mai puțin dezvoltați din punct de vedere mental și anatomic de sex feminin obișnuiau să își semnalizeze fertilitate și dorința de a deveni mame arătându-i fundul masculului? Repet. Stră-stămoșii noștri. Acum nu se mai face așa.

Acest lucru permite o copulare mai facilă a doi indivizi din specia Homo Sapiens, ceea ce face ca geocalizarea procesului să fie una fericită în acest caz întrucât Maldive are un climat tropical cald pe tot parcursul anului cu două anotimpuri distincte și dominante: un sezon uscat (noiembrie până în aprilie), punctat cu musoni de iarnă de nord-est și un sezon umed (până în octombrie) asociat cu musoni din sud-vest și vânt puternic. Melodia s-a lansat în august, deci din nou, rațiunea a învins.

Fata cred că mi-ai făcut o vrajă

Vrăjile și vrăjitoarele sunt un laitmotiv arhaic (sau nu) al culturii românești. Spun ”sau nu” pentru că CNN tocmai a făcut în octombrie, 2019 un articol despre cultura vrăjitoriei din România. Pare că această practică ajunsă în zilele noastre la rang de industrie (au până și ad-uri pe Facebook) este aici cu noi să rămână pentru încă o bucată de timp. În ciuda faptului că ne impunem ca o societate ulta-rațională, avem traininguri de gândire critică și știm să facem foarte bine diferența dintre Pepsi și Cola, vrăjile și ”performerii” lor sunt un simbol atemporal care continuă să aducă beneficii în viețile noastre amoroase. De ce să te cerți cu cineva și să îi explici unde a greșit pentru a rezolva problema când poți să îi iei poza de profil de pe Facebook, o printezi și o arzi pe undeva. De ce să îți dovedești calitățile reale în relație când poți pur și simplu să îl/o scoți la ”un ceai”. Acum debitez și eu. Am dat o căutare rapidă pe Google să văd care sunt așa-zisele simptome ale vrăjilor, iar una din ele este ”banii vin, dar nu stau la tine”. Mi s-a părut funny. Îmi imaginez un sketch în care te duci la doctor și îi spui: ”Știți doctore…tot vin bani, dar nu stau la mine”, iar el spune ”Ești sigur că nu ați fost la Jumbo și ați luat tot ce nu aveați nevoie?”.

Dar să nu uităm aici de Anglia Evului Mediu, o perioadă nu atât de bună pentru vrăjitoare, când practicile lor erau considerate acte de erezie deosebit de gravă și erau pedepsite în consecință. Prin ardere pe rug. Ele rămân mărturia vremurilor politeiste de dinaintea creștinismului. Apogeul acestei perioade este atins între anii 1450 – 1750 când Biserica, considerând aceste acte ca fiind impure și eretice, au decis demarea unui proces de inchiziție asupra lor pentru a împiedica răspândirea aceastei credințe într-o formă de ”magie” nedumnezeiască. Tot atunci s-a constituit arta alchimiei şi necromanţia. Magia nu mai era un fenomen marginal al societăţii medievale, ci era strâns interconectată cu multe aspecte ale vieţii cotidiene şi politice. Cum e facil de ghicit (te-ai prins?), acestea erau în majoritate covârșitoare vrăjitoare, nu vrăjitori, deci femei, la fel cum este sugerat și în versuri.

Poze pe Instagram

Știe să pozeze bine, bine

Aceste versuri ne obligă să intrăm într-o altă arie de expertiză. Cea socio-psihologică. Vorbim despre proiectarea sinelui în online, sinele digital, după cum este el numit de cercetătorii recenți. Emergența rețelelor sociale ne-au pus în fața unei noi provocări psihologice. Cum ne raportăm la imaginea noastră din online și cum o arătăm celorlalți. Aici este bună de menționat renumita fereastra a lui Johari care propune un raport grafic ce definește relația noastră cu noi și lumea. Acest concept este propus de cei doi americani, Joseph Luft și Harry Ingham și este alcăuită din patru cadrane ce ne arată:

  • ceea ce o persoană cunoaște despre sine și este cunoscut și de către ceilalți
  • ceea ce este necunoscut persoanei despre sine dar este cunoscut de alții
  • ceea ce o persoană știe despre ea dar ceilalți nu știu
  • ceea ce nici persoană nici ceilalti nu știu despre acea persoană

Această reflexie a sinelui nostru în online a creat un culoar viabil pentru mutarea unei alte dimensiuni a vieții în mediul digital: dragoste, mai exact, datingul. În studiul numit ” Managing Impressions Online: Self‐Presentation Processes in the Online Dating Environment„ dezvăluie modul în care oamenii aleg să își fardeze sau nu sinele pentru a obține o percepție zugrăvită din partea celorlalți, dar favorabilă pentru scopul lor final, cel al împerecherii. Putem concluziona așadar, având drept martor versurile aflate în discuție, că modul în care oamenii aleg să își proiecteze personalitatea și anatomia în online este un criteriu notabil (”știe să pozeze bine, bine”)  în societatea modernă în ceea ce privește alegerea partenerului pentru copulare.

În concluzie, voi face același disclaimer, acela că această rubrică nu își propune să critice niciun artist, gen, linie melodică, ci doar să găsească lucruri interesante printre rândurile de versuri, să fie fun și să fie o trecere în revistă informațiilor pe care eu le regăsesc aici. De abia aștept săptămâna viitoare.

Cover photo credit: Loui Jover

27 august

Recomandări din aceeași categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *